Andrew Tate nu mai suportă să stea după gratii: „Gândacii, păduchii și ploșnițele sunt…”
Andrew Tate face în așa fel și atrage atenția, chiar și atunci când se afla în arest. Așa se poate spune și despre versurile pe care le-a scris de când este arestat, în care își spune „suferința”, după cum relatează chiar el.
Condițiile din închisoare nu au fost deloc pe placul lui Andrew Tate, care s-a „plâns” de traiul greu într-o poezie, ale cărei versuri sunt cel puțin neașteptate. Milionarul britanic susține că este nevinovat și că nu va ceda oricât de greu i-ar fi.
Andrew Tate a început să scrie poezii de când este închis
De la finalul lunii decembrie, Andrew și fratele său, Tristan sunt în închisoare. Milionarul britanic încearcă să își ocupe timpul, astfel că a început să scrie poezii, potrivit celor de la The Sun.În câteva versuri, Andrew Tate își spune povestea din spatele gratiilor, moment în care mărturisește că nici nu îl va face să cedeze. Și „peisajul” sumbru din închisoare a fost o sursă de inspirație, căci a făcut referire la condițiile grele din arest.
„Vă voi trimite lecții zilnic din încarcerarea mea injustă.
Încearcă să mă facă să cedez.
Gândacii, păduchii și ploșnițele de pat sunt singurii mei prieteni noaptea.
Când gardienii mă duc și mă aduc din curte stau absolut respectuos.
Încearcă să picure ură în inima mea.
Dar Te rog și Mulțumesc rămân cu mine mereu.
Gardienii doar își fac datoria, au familii de hrănit.
În vremuri grele, nu vă uitați manierele.
Încearcă să îmi facă Mintea de Fier să cedeze cu această încarcerare injustă”, sunt câteva dintre versurile scrise de Andrew Tate, potrivit sursei citate mai sus.
Andrew Tate: „Cei care mă păzesc știu că sunt inocent”
Nici gardienii nu au scăpat de ochiul vigilent al milionarului britanic, pentru că Andrew Tate susține că aceștia sunt mai degrabă rebeli și că încearcă să fie respectuos cu personalul închisorii.
„Respect absolut pentru oricine din jurul meu este forma mea de rebeliune absolută.
Nu mă pot face să cedez.
Cei care mă păzesc știu că sunt inocent.
Știu că este injust.
Ei văd că nu voi ceda niciodată și respectă determinarea mea.
Te rog și Mulțumesc rămân cu mine mereu.
Aceasta este Calea Wudanului”, a mai scris Andrew Tate, în prima poezie din închisoare.
