Cum să ne ferim de boli

De la Hipocrate până în prezent, unele măsuri individuale de igienă şi-au dovedit utilitatea. A le cunoaşte cu mai mult interes şi a le aplica cu mai multă grijă este o şansă pentru propria persoană de a apela mai puţin, în această perioadă, la reţeaua medico-sanitară. Deocamdată, aceasta este „bolnavă” şi nu poate să ne ajute prea mult.

În anul 2007, prin Ordinul Preşedintelui României, a fost înfiinţată Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniul Sănătăţii Publice din România. Aceasta a făcut o „radiografie” a stării de sănătate a populaţiei din România, a performanţelor instituţiilor medico-sanitare şi a principalelor sectoare care necesită intervenţii, pentru redresarea situaţiei actuale.

Comisia a concluzionat că starea de sănătate depinde de patru mari grupe de factori: factorii biologici ai populaţiei, stilul de viaţă al indivizilor, reţelele instituţionale ale comunităţilor şi nu în ultimul rând de condiţiile generale socio-economice, culturale şi de mediu.

Într-o ţară echilibrată şi modernă, instituţiile statului stabilesc normele ce trebuie urmate de cetăţenii săi, în zeci de ani, folosind toate pârghiile sale de coordonare şi control. În condiţiile prezente, ar fi bine pentru noi să ne întoarcem la principii mai simple şi direct sesizabile de fiecare individ, pentru a ne putea menţine starea de sănătate.

Orice abatere a omului de la normal sau greşeală este pedepsită de mediul înconjurător, mai devreme sau mai târziu. S-au tăiat în neştire pădurile, avem parte de secetă şi inundaţii, s-a schimbat artificial relieful, alunecările de teren înghit oraşe, se folosesc chimicale în agricultură, „ne bucurăm” de alimente abundente, dar cancerigene.

Şi în domeniul sănătăţii, la noi cel puţin, două din cele patru direcţii de intervenţie necesare, identificate de Comisia sus-menţionată, şi anume stilul de viaţă al individului şi condiţiile generale socio-economice, culturale şi de mediu, ar putea fi abordate de fiecare cetăţean.

E momentul ca specialiştii de bună credinţă să se implice mai mult în a face educaţie sanitară, educaţie civică, educaţie patriotică, educaţie culturală, economică, ca o datorie de onoare în această perioadă dificilă pe care cu toţii o traversăm.Educaţia sanitară presupune cunoaşterea şi aplicarea unor măsuri obligatorii, simple, abordabile chiar şi în condiţii defavorizante, măsuri care asigură starea de sănătate sau ajută la diminuarea gravităţii bolilor.

Aceste cunoştinţe se transmit, prin viu grai sau prin materiale informative clare, iar măsurile igienico-dietetice ce trebuie luate în viaţa cotidiană sunt simple, ieftine, la îndemână.Impunerea unui stil de viaţă sănătos, din copilărie până la bătrâneţe, scade cheltuielile pentru sănătate ale individului şi societăţii, lasă mai mult timp omului pentru a se ocupa de viaţa personală şi de cea profesio-nală.

Măsurile igienice de viaţă şi muncă presupun acele obligaţii elementare, gândite astfel încât să asigure protejarea corpului uman şi, respectiv, a vieţii, de la îmbrăcămintea potrivită climatului până la locuinţe, unelte, bunuri de larg consum, alimente, jucării, mijloace de transport, condiţii de mediu.

Sfaturile de acum 2.000 de ani ale lui Hipocrate sunt încă utile şi, completate în prezent cu puţine observaţii care lipseau, ne pot ajuta să să ne bucurăm de o viaţă normală.

Fiecare om are datoria să-şi protejeze propria sănătate şi via-ţă, dar are şi obligaţia de a o respecta pe a aproapelui său, pe care o poate ameninţa prin necunoaştere sau indiferenţă. Toate aceste motive ne-au determinat să parcurgem împreună, în cadrul unei rubrici săptămânale ce debutează azi, un set minim de măsuri medico-sanitare care ne sunt utile, nouă înşine şi celor din jur.