O poveste uimitoare de viață dintre un PAZNIC si un om foarte bogat!

Șeful meu conducea zilnic o mașină de lux și era datoria mea să-l salut și să deschid porțile pentru el, în timp ce lucram ca paznic în vila lui. Dar el nu a răspuns niciodată la salutul meu. Într-o zi m-a văzut deschizând sacii de gunoi în afara vilei în căutarea oricărei mâncăruri rămase.

Dar, ca de obicei, nici măcar nu s-a uitat la mine, a fost ca și cum nu ar fi văzut niciodată nimic! A doua zi am văzut o pungă de hârtie în același loc, dar era curată și mâncarea din interior era acoperită bine.

Era o mâncare proaspătă și bună, precum cineva o adusese din supermarket. Nu m-am deranjat de unde vine, am luat doar punga de hârtie și am fost atât de fericit. În fiecare zi găseam această pungă de hârtie în același loc cu legume proaspete și tot ce aveam nevoie pentru acasă. Aceasta a devenit rutina mea zilnică.

Mâncam și împărtășeam această mâncare cu soția și copiii mei. Mă întrebam cine poate fi prostul ăsta ?! Pentru a uita geanta de hârtie plină cu mâncare proaspătă în fiecare zi. Într-o zi a fost o mare problemă în vilă și mi s-a spus că șeful meu a murit. În acea zi au venit prea mulți oaspeți la vilă și nu am primit nicio mâncare în acea zi, așa că m-am gândit că unul dintre invitați trebuie să o fi luat.

Dar același lucru s-a întâmplat și în ziua a 2-a, a 3-a și a 4-a zi. A continuat așa timp de câteva săptămâni și mi-a fost greu să ofer mâncare familiei mele, așa că am decis să îi cer soției șefului meu o creștere a salariului meu sau altfel îmi voi renunța la funcția de paznic.

După ce i-am spus, a fost șocată și m-a întrebat, cum de nu te-ai plâns niciodată de salariul tău din ultimii 2 ani? Și de ce acest salariu nu este suficient pentru dumneavoastră acum? I-am oferit atâtea scuze, dar nu a fost niciodată convinsă! În cele din urmă, am decis să-i spun adevărul, i-am spus întreaga poveste a sacului de produse alimentare și despre cum a fost dispoziția mea zilnică.

M-a întrebat atunci când s-a oprit asta? I-am spus după moartea soțului ei. Și atunci mi-am dat seama că am încetat să văd punga de hârtie imediat după moartea șefului meu. De ce nu mă gândeam niciodată la asta înainte? Că șeful meu a fost cel care mi-a oferit asta? Cred că a fost pentru că nu am crezut niciodată că o persoană care nu a răspuns niciodată la saluturile mele ar putea fi vreodată atât de generoasă!

Soția lui a început să plângă și i-am spus să vă rog să nu mai plângă și că îmi pare rău că am cerut o creștere, nu știam că tocmai soțul tău îmi oferea mesele, voi rămâne ca un paznic și fii fericit să-mi ofer serviciul.

Soția lui mi-a spus, plâng pentru că am găsit în cele din urmă a șaptea persoană pe care soțul meu îi dădea acest sac plin cu mâncare. Știam că soțul meu dă 7 oameni în fiecare zi, am găsit deja cele 6 persoane și în toate aceste zile am căutat a 7-a persoană. Și azi am aflat.

Din acea zi, am început să primesc din nou geanta plină cu mâncare, dar de data aceasta fiul său o aducea în casa mea și o dădea la mână. Dar de câte ori i-am mulțumit, nu mi-a răspuns niciodată! La fel ca tatăl său! Într-o zi, i-am spus mulțumesc cu voce foarte tare! Mi-a răspuns înapoi, pentru a nu fi jignit când nu răspunde, pentru că are probleme de auz, la fel ca tatăl său! ” Oh! Am greșit de atâtea ori judecându-i pe alții fără să știm povestea adevărată din spatele acțiunilor lor.

Fii atent, fii amabil, nu totul este despre tine. Înainte de a vă asuma, există acest lucru numit ÎNTREBĂRI. Nu sari doar la concluzie, deoarece acest lucru nu este cu adevărat un exercițiu, poate îți poate provoca mai mult rău la sfârșitul zilei.

Multe dintre problemele noastre sunt cauzate de modul în care procesăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Nu judecați o situație în care nu ați fost niciodată. Fii suficient de umil pentru a învăța. Nu știi totul. Să schimbăm modul în care ne simțim față de noi înșine și de ceilalți. Există două părți ale unei povești. Nu credeți tot ce auziți. Toți cei pe care îi întâlniți luptă pt. ceva despre care nu știți nimic.