Misterul tăblițelor de la Tărtăria. Simbolurile au fost analizate de specialişti cu propuneri pentru descifrarea lor. Ce se spune despre aceste artefacte

În jurul misterioaselor tăbliţe de lut de la Tărtăria, descoperite în județul Alba, s-a creat o adevărată mitologie. Se spune că artefactele ar conține cea mai veche scriere din lume.

Tăbliţele de la Tărtăria, descoperite de arheologii români în anii `60 în judeţul Alba, reprezintă şi astăzi un mister. Considerate cea mai veche formă de scriere de pe teritoriul României, simbolurile de pe aceste tăbliţe au fost analizate de specialişti cu propuneri pentru descifrarea lor.

În anul 1961, pe atunci tânărul arheolog Nicolae Vlassa, specialist la Muzeul Naţional de Istorie al Transivalniei de la Cluj Napoca, efectua săpături de cercetare în localitatea Tărtăria, în punctul Gura Luncii. Scopul săpăturilor era de fapt cercetarea unui complex religios situat pe unul dintre promotoriile amplasate pe malul Mureşului din cadrul culturii neolitice Vinca. 

În luna septembrie a acelui an, Nicolae Vlassa, în acest punct a realizat o descoperire epocală. Din interiorul unei gropi a scos la suprafaţă trei tăbliţe din lut, inscripţionate cu numeroase pictograme. 

Din acel moment, aceste artefacte, cunoscute drept ”Tăbliţele de la Tărtăria”, au fost cercetate şi au suscitat interesul specialiştilor de câteva decenii. Misterioasele semne au aprins imaginaţia şi au ajuns să fie considerate cea mai veche formă de scriere de pe teritoriul României, precedând la nivel mondial chiar şi pe cea cuneiformă din zona Mesopotamiei.

Până în prezent nu s-a ajuns la un consens. Specialiştii vorbesc mai mult de o protoscriere dar şi de simboluri cu rol magico-religios. Tăbliţele rămân un mister, dar specialişti precum Gheorghe şi Cornelia Lazarovici sau reputatul arheolog italian Marco Merlini, director general al ”Prehistory Knowledge Project”, au încercat să descifreze semnificaţia semnelor făcute în tăbliţele de lut, acum aproape 7000 de ani în urmă, conform adevarul.ro.

Controversele din jurul tăbliţelor

Descoperirea tăbliţelor de la Tărtăria a aprins imaginaţia amatorilor de senzaţional. Încă din 1961 au existat numeroşi susţinători ai ideei că pe acele artefacte s-a afla cea mai veche scriere din lume.

Chiar şi în momentul în care specialiştii au argumentat că este vorba de tăbliţe de tip amuletă cu simboluri magice, care descriu doar ritualuri prin intermediul pictogramelor. Curentul naţionalist generat în perioada comunistă a încercat în mod absurd chiar să stabilească o legătură între tăbliţe şi o posibilă scriere dacică sau chiar cu continuitatea poporului român.

Tăbliţele de la Tărtăria ridică totodată semne de întrebare şi în privinţa datării. Mai precis ele au fost încadrate cronologic doar pe baza unor analize conexe, dar şi a scheletului alături de care se aflau în groapa ritualică.

Datarea cu carbon 14 nu a fost posibilă, pe de o parte din cauza conţinutului mic de carbon, dar şi a unor prelucrări ulterioare în laboratorele arheologice în anii `60. În momentul de faţă datarea cu carbon 14 este imposibilă. Totodată nu există schiţe şi alte imagini ale poziţiei originale ale acestor tăbliţe aşa cum a fost descoperite în săpătură. Nicolae Vlassa, în raportul efectuat, a omis de la publicare piese descoperite în groapă.

Tăbliţele de la Tărtăria erau amulete şi ”cărţi„ de iniţiere

După analizarea principalelor simboluri de pe tăbliţele de la Tărtăria, specialiştii au ajuns la concluzia că de fapt acestea erau talismane şi obiecte care erau menite să păstreze cunoştinţe privind executarea unor ritualuri dar şi informaţii privind viaţa agricolă, ciclurile naturii şi legătura cu zeii.

Ele au aparţinut unei femei-şaman, o preoteasă a cărei diformitate era considerată un semn divin ce o individualiza în societate. Cu ajutorul semnelor de pe tăbliţe, ritualurile erau păstrate din generaţie în generaţie şi amintite celor iniţiaţi. Modul în care se realizau sacrificiile şi de fapt sensul vieţii acelor comunităţi. Milady Tărtăria şi cei asemenea ei erau păstrătorii acelor informaţii.

”Tăbliţele de la Tărtăria, aşa cum sunt prezentate în analiza noastră, sunt parte a inventarului ce a aparţinut lui Milady Tărtăria. Ele descriu un ritual liturgic. Tăbliţa 1 conţine doar scene ideografice, şi are menirea de a arăta rolul preotesei, emblema ei mitologică.

Celelalte două tăbliţe conţin ”ştiinţă” privind ritualurile lunii şi calendarul feminin, semne secrete, natura şi modul de executare al anumitor sacrificii, ca şi ritualuri legate de viaţa comunităţii. Cu alte cuvinte, piesele din groapa ritualică, aparţin preotesei iar obiectele descoperite acolo sunt embleme.

Tăbliţele au rolul de a păstra şi învăţa ritualuri care trebuie executate“, precizează specialiştii menţionaţi în ”Tărtăria and the sacred tablets”. Cu alte cuvinte nu este vorba de o scriere ci o de reprezentare a unor ritualuri şi a rolului preotesei, ca şi alte informaţii privind înţelepciunea acelor oameni şi viziunea lor asupra lumii.

Ritualuri şi sacrificii

Pe lângă calendare şi simboluri ale fertilităţii, tăbliţele de la Tărtăria, descriu în pictograme o serie de ritualuri şi sacrificii pe care tribul trebuie să le facă în mod regulat, cu rol magico-religios, pentru a asigura favoarea zeilor, a fenomenelor naturii zeificate. Aceste ritualuri apar mai ales pe cea de-a doua tăbliţă. 

Reprezintă simbolul unui altar, o zeitate care face legătura dintre cer şi pământ, dar şi altare sub formă de cupă, în care specialiştii cred că se ardeau substanţe lichide cu efect halucinogen pentru anumite ritualuri. În plus, pe cea de-a treia tăbliţă apar simbolurile unui ritual sângeros dar comun în lumea neolitică. 

Este vorba despre sacrificiul taurului. Un craniu de taur, o cupă şi un ulcior prezintă un ritual prin care taurul era sacrificat iar sângele scurs în ulcioare şi mai apoi vărsta în cupele ritualice şi probabil consumat, ca simbol al fertilităţii.

Pe scurt, tăbliţele de la Tărtăria, descriu atât ritualuri care trebuiesc neapărat efectuate dar şi calendare atât ale ciclului fertilităţii la oameni, animale dar şi la plante. În plus, una dintre ele, prima, arată statutul preotesei în cadrul tribului şi probabil o poveste mitologică privind originea tribului.